Stări

Timpul (II)

87395579_10217354357434930_2022074142009851904_oMă sperie atâta grabă câtă văd în jur. Mă sperie cum dăm vina pe timpul care „nu ne mai ajunge” pentru cum singuri alegem să ne alergăm viața. Când de fapt nu vrem să vedem că problema este la noi. Nicidecum la timp, ci în dorința noastră de a controla totul, aici, acum.
Nu, lucrurile nu sunt bine și nu trebuie făcute DOAR ca tine, acum, pe loc, în clipa asta. Lucrurile sunt la fel de bune și făcute ca altcineva. Sau nefăcute. Alege să nu mai controlezi viața. N-o mai lăsa să te trăiască. Trăiește-o tu pe ea în schimb.
Dacă am înțeles ceva în vremea aceasta din urmă, atunci cu siguranță am înțeles că trebuie să iau și câte o pauză: atât atunci când nu mai pot, dar mai ales atunci când încă mai pot dar simt nevoia de una.
Măcar din când în când, te rog, lasă 15 minute vasele nespălate, hainele aruncate alandala, patul nearanjat. Alege să pui timpul pe pauză și bucură-te că EȘTI! Aici. Acum.
Nu știi când timpul chiar nu îți va mai ajunge…

 Foto: Pinterest

File din jurnalul Marielei

Gânduri răzlețe (I)

58ab5d805e92d5f2be2e17399cdfa5125765745613325094852.jpgOdată cu trecerea timpului am învățat să cred exclusiv în fapte, am înțeles cum să mă aleg clipă de clipă, cum să mă iubesc și să mă respect pe mine însămi îndeajuns încât să nu mai accept niciun fel de jumătăți de măsură. În trecut am luat de nenumărate ori asemenea jumătăți și le-am prefăcut în suflet în întreguri, astfel încât să-mi fie de ajuns, să-mi ofere sentimentul că sunt ceea ce îmi doresc. Astăzi însă mă iubesc și mă respect suficient încât să caut doar întregul în toate.
Femeie minunată, te rog iubește-te! Respectă-te atât de mult încât să nu mai renunți vreodată la tine. Să ai atât de multă iubire pentru tine însăți încât să nu-ți mai pui nicicând nevoile și sentimentele pe locul doi. Alege să te alegi. Oferă-ți în fiecare moment cât de mult poți din ceea ce te face fericită și niciodată să nu te mai mulțumești cu mai puțin decât știi că meriți.

Foto: Pinterest

File din jurnalul Marielei

Am învățat (II)

72161173_10216158055888139_3009928156372008960_nAm învățat că singurele constante în viață ne sunt respectul și iubirea. De aceea doar pe cei care într-adevăr te respectă și te iubesc îi vei găsi mereu lângă tine, indiferent de vremuri, dincolo de orice probleme. Ceilalți vor sta o vreme prin preajmă după care vor găsi motive să plece.

Am învățat că oamenii îți pot promite multe, fără să și respecte ce au promis. Însă cel mai important este să îți ții tu însuți promisiunile. Atât pe cele pe care le faci, dar mai ales pe cele pe care ȚI LE FACI!

Am învățat că oamenii vin și pleacă. Alegerea le aparține. Important este ce faci tu în urma lor. Alegi să rămâi la nesfârșit cu brațele întinse după ei sau înveți să te redescoperi și să prețuiești tot ce e frumos în tine?

Foto: Pinterest

Stări

Cine ești tu?

3948a00f74537c89ff2ed800e092ab9cCINE EȘTI TU? Da, TU, cine ești?

Cine ești TU cu adevărat? Ai măcar cât de cât idee? Cine este, în mod clar, concret, femeia care te privește în fiecare zi din sticla oglinzii? Când ai stat de vorbă cu ea ultima oară? Când ți-ai făcut timp ultima dată să o vezi, să o asculți, să afli ce îi place și ce o sperie? La ce visează, ce-și dorește? Când ai întrebat-o ultima dată ceva din toate astea? De fapt, i te-ai oprit cândva alături ca s-o întrebi măcar?


Cât din cea care iese zilnic pe ușă și se avântă în lume este într-adevăr TU? Cât din ea te reprezintă și cât este doar simplă apatie, un pic de atitudine de-mprumut de pe ici și colo, obișnuință, conformism, sau poate chiar teamă de a te descoperi pe tine însăți? Ai stat vreodată să socotești?

Cine ești TU?

Foto: Pinterest

Stări

…atât de…

e8765d7887723eded9c041a4ab864771.jpgSuntem atât de duri cu noi înșine. Ne judecăm atât de aspru. Ne transformăm cele mai neînsemnate gesturi pe care le considerăm nepotrivite în păcate imposibil de iertat. Ne spunem cuvinte grele. Nu ne iertăm aproape nimic, nu ne trecem cu vederea aproape nimic.

Suntem atât de obișnuiți să fim altruiști și iertători cu ceilalți, să-i susținem, să-i încurajăm, să le trecem cu vederea greșelile. În timp ce pentru propriile nevoi suntem cei mai aprigi călăi. În timp ce nouă înșine ne suntem cei mai nemiloși critici. Din orice, ba adesea chiar și din nimic!
Îi întindem cu atâta ușurință mâna altuia, în timp ce de noi înșine uităm și ne aruncăm la o parte cu nepăsare.

Giurgiu, 12.08.2019
Foto: Pinterest

Jurnal

Filă de jurnal – 17 mai 2019

20190517_121631(Casa Elisabeta – Constanța, 17.05.2019)

În ziua în care am lăsat telefonul deoparte…(II)

De fapt în ziua în care trebuia să plec de la mare. Dar n-am putut. Am simțit că trebuie să mai rămân aici. Și am rămas. Tot cu telefonul deoparte.
Am rămas ca să încep ziua la fel ca ieri: cu o ciocolată caldă băută pe plajă, admirând marea. Și salutându-i pe cei care își încep dimineața alergând pe mal. Sunt ceva persoane, să știți!
După ce am convins-o pe Mihaela să nu-mi mai vorbească cu dumneavoastră😁, m-am plimbat iar alandala pe străzi până când am simțit că picioarele nu mă mai pot duce nicăieri. Între timp, printre sirop contra tusei și Strepsils, am înțeles un lucru despre acest oraș atât de drag mie: stăpâne peste Constanța sunt, cu siguranță, pisicile. Peste tot vezi câte una, două sau mai multe. Iar ceaiul de mere de la Mac-ul de lângă Delfinariu este super- bun, să știți. La fel și cartofii prăjiți. Asta mai ales când un necunoscut îți urează „Poftă bună!”😊
Altfel, eram sigur copil când am scos ultima dată atâta nisip din încălțări ca astăzi… Și tot altfel, mi-am făcut două prietene noi: Miruna și Marlene. Nu cred să aibă mai mult de 7 ani. M-au ajutat la „vânătoarea” de scoici evantai. Da, am găsit câteva. Și rapane de asemenea. 😉
Pe urmă a fost domnul curajos care a făcut baie în mare pe seară. A, și Mara. – Copiii mă plac! Și câteodată mă și ascultă. Nu mereu în cele mai inspirate momente, asta așa-i, dar mă ascultă. Ca să fim înțeleși, zic. – Dar să revenim la ale noastre. Mara nu are mai mult de 2 ani, cred. A fost de ajuns să mă uit la ea o dată ca să nu se mai oprească din râs la mine. Mara, așadar, se juca în apă. Încerca să arunce cu noroi cât mai tare, stând pe vine. „Eu zic să te așezi. Prea te chinui să arunci”, i-am spus, apoi mi-am continuat drumul. După câțiva pași mi-am întors privirea spre ea, ca să văd cum se mai descurcă. Mara era întinsă toată pe nisipul ud. – Copiii mă plac. Și uneori mă și ascultă, v-am mai zis parcă, nu? 😂
Iar acum…aștept iar asfințitul pe aceeași terasă plină cu flori, alături de aceeași pescăruși certăreți, cu o cană cu ciocolată caldă în față, în același zgomot îndepărtat de trafic și avioane.

File din jurnalul Marielei

Lecția despărțirii

img_20190616_083245_6413697387234381814199.jpg

Uneori TREBUIE să-ți aduni curajul și să pleci. Câteodată este necesar să alegi să lași oameni în urmă. Viața îți predă până la urmă și lecția asta, indiferent dacă vrei sau nu: lecția despărțirii de cei fără de care ai crezut că nu ai putea trăi.

Viața te obligă în cele din urmă să interiorizezi acest adevăr, să integrezi în propria-ți ființă faptul că sunt oameni care de la un punct încolo nu mai au loc în viața ta, așa după cum nici tu nu mai începi într-a lor. Și asta pentru că ați trăit tot ce aveați de trăit împreună.

Când simți că unii oameni nu-ți mai fac bine prin prezența lor, pleacă. Înțelege că dacă nu o faci tu, oricum te va obliga viața să o faci până la urmă. Nu te agăța de aceste persoane. Cu cât te vei încăpățâna tu să-i ții mai aproape, cu atât mai tare se vor îndepărta ei. Așa TREBUIE să fie.

Am fost și eu în situația asta. M-am încăpățânat să-i țin alături, m-am agățat de oameni, am tolerat ceea ce altă dată mi s-ar fi părut inacceptabil doar ca ei să rămână. Pentru plecarea unora am petrecut mult timp învinovățindu-mă chiar, deoarece spusesem ori făcusem ceva anume. Apoi am înțeles că oamenii ne sunt atât oglinzi cât și lecții. Abia în acel moment vina a început să se estompeze și a făcut loc pentru lecție. Poate că însăși greseala mi-a fost lecția… Și apoi, oamenii „potriviți” vor gravita mereu în jurul tău într-un fel sau altul. Și tu, de asemenea, în jurul lor. Chiar dacă vă veți despărți în anumite circumstanțe, este sigur că vă veți și regăsi.

16.06.2019, Giurgiu
(foto: Pinterest)