Jurnal

Filă de jurnal – 16 mai 2019

60339679_10215062749506164_5027588369081696256_o

(Casa Elisabeta – Constanța, 16.05.2019)

În ziua în care am lăsat telefonul deoparte… (I)

Nu de puține ori m-am surprins privind lumea prin ecranul telefonului mobil, fie că fotografiam sau filmam ceva. Viața se muta efectiv în acel spațiu infim, dincolo de care se petrecea, de fapt, toată acțiunea. Și nu de puține ori mi-am spus că voi schimba asta. Mai pregnant ca ieri însă n-am simțit parcă niciodată câte se petrec cu adevărat dincolo de ecranele gadget-urilor… Poate din cauza tuturor celor pe care i-am văzut cu ochii în jos în metrou? Ori poate a adolescentului care se filma în mers în pasajul de la Unirii pentru un „tik-tok”? Habar n-am. Că doar am văzut de atâtea și atâtea alte dăți asemenea lucruri, nu?

Cert e că azi, în ziua în care am lăsat telefonul deoparte, am băut o ciocolată caldă pe faleză dimineață. Apoi am „pierdut” vreo oră de vorbă cu Mihaela, cea datorită căreia sunt atât de mulțumită de locul în care mă aflu. Mi-a spus că sunt drăguță iar eu am încercat să o conving să nu-mi mai vorbească cu „dumneavoastră”. N-a fost chip.

Pe urmă m-am oprit cinci minute la o bisericuță din apropiere. Am spus cel mai profund „mulțumesc” de multă vreme încoace. După, m-am plimbat încolo și încoace pe străzi, până le-am pierdut șirul. Apoi m-am întors pe plajă. Și m-am jucat cu mingea cu Jessy, o cățelușă cât palma. Am aflat că străbate zilnic faleza, de mai multe ori chiar, împreună cu stăpâna ei. Și că niciodată nu bea apă din mare, ci doar se spală pe botic. 😊 A, și am mai aflat ceva: scoicile tip „evantai” sunt mai rare, dar acum, pentru că a fost marea agitată, se găsesc cât de cât mai ușor. Mi-a spus stăpâna lui Jessy cât am stat de vorbă. Am căutat și eu, dar n-am găsit.
Lângă noi o fată în picioarele goale scria ceva pe nisip. Când am rămas singure am întrebat-o dacă nu este rece apa. Așa am ajuns să petrec pe puțin două ore stând de vorbă cu Iolanda, o austriacă aflată în vacanță la noi. Am discutat despre toate: România mea, cu bunele și relele ei, dar și despre Austria ei. Despre pasiunea pentru călătorii, despre oameni și viață în general. Iar după toate astea am străbătut plaja și faleza până când m-a alungat frigul.

Acum? Acum aștept apusul de soare pe o terasă plină ochi cu flori și glasuri a tot felul de păsări. Între timp, pe acoperiș se ceartă trei pescăruși iar de undeva, parcă de incredibil de departe, se aude zgomot de trafic și de avioane…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s