Atât de grăbiţi…

ballet 2„Nu am timp, mă grăbesc!”
„Nu pot, mă grăbesc! Rămâne pe altă dată!” Dar altă dată nu mai vine adesea niciodată.

Suntem atât de grăbiţi. Setaţi pe a ne grăbi. Astăzi nu mai căutăm timp decât pentru a ne grăbi. Graba a devenit una dintre necesităţile noastre de bază.
Când a dispărut oare din noi nevoia de a avea timp pentru familie şi prieteni, de exemplu, pentru a privi pur şi simplu-n jur, pentru a observa oamenii de lângă noi, cerul, natura? Sau de ce nu suntem destul de egoişti încât să renunţăm măcar din când în când la grabă şi să ne mai cheltuim din timp şi pentru ceea ce ne face bine sufletului? O jumătate de oră de citit, un sfert de oră la o cafea cu un om drag…E atât de simplu.
Când, oare când au fost înlocuite toate acestea cu atâta grabă?

Astăzi toată lumea caută timp ca să se mai poată grăbi o idee. A dispărut cu totul din ADN-ul nostru orice nu are legătură cu graba, cu goana nebună: ne îndepărtăm de ceilalţi şi de propriile nevoi şi suflete pentru a ne grăbi.

Atât de grăbiţi…
Suntem atât de grăbiţi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s