Colecție de gânduri (IV)

14138255_602093923327693_8252095195180921829_oAșa sunt unii oameni: iau totul din tine. Te seacă sufletește. Sfărâmă visuri și spulberă speranțe, fac ca bun și rău, tu, eu și noi să ți se confunde în minte și în suflet într-o atât de mare măsură că te trezești în cele din urmă față în față cu un tine însuți în care nu te mai recunoști. Și oricât de tare ai încerca să te regăsești, să te reconstruiești, ceea ce ei au luat nu vei mai putea recăpăta vreodată. ©

Habar nu am. Nu mai știu.
Cine sunt, ce caut, de ce am ales un anume drum și nu altul, unde îmi doresc să ajung. Parcă doar am visat, cândva demult, că știu ce vreau și mai ales de ce…

Mi se pare că au trecut vieți de când în mine a fost ultima dată ordine, de când gândurile mi-au stat aliniate unul lângă altul. – Acum sunt împrăștiate haotic încoace și încolo. – Parcă au trecut vieți de când știam cine sunt și ce vreau. Ce caut și încotro mă îndrept. ©

Și uite așa mi-e câteodată: cu nevoie de liniște, de adunat toate gândurile mănunchi în brațe și plecat cu ele în lume, undeva departe.
Într-un loc în care să nu ne deranjeze nimeni o vreme. Unde să fim de capul nostru. Doar eu cu gândurile mele. Și timpul. Timpul nostru. Timpul nostru ca să ne cunoaștem, ca să ne înțelegem și ca să ne acceptăm reciproc. ©

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s