De-ale sufletului…

beachNe pierdem pentru a ne regăsi. Şi ne regăsim doar pentru a ne pierde din nou. Iar şi iar. Un lucru de care nici măcar nu ne mai dăm seama de la un punct încolo. Dar nu contează. Pentru că oricum lucrurile se întâmplă astfel. Cu sau fără voia noastră. Cu sau fără voia noastră ne pierdem repetat. Ne pierdem într-o lume străină, pe care ne-am obişnuit să o numim existenţă. Tot umblând pierduţi astfel ne dăm seama că existenţă nu-i doar traiul ăsta zilnic în care ne afundăm până ne pierdem de noi înşine. Ş-uite tocmai aşa reuşim să ne regăsim. Însă nu pentru prea multă vreme. Existenţa îşi cere repede tributul şi ne întorce pe acelaşi drum, în aceeaşi lume străină nouă, străină sufletului nostru, cel pentru care nu avem niciodată timp. Cel pe care îl izgonim cu iscusinţă într-un colţ şi-l uităm acolo. Cel ale cărui nevoi le ignorăm cu atâta dibăcie.

Zău dacă nu mi-aș cumpăra un petec de lume. Un loc doar pentru mine şi sufletul meu. Un loc în care să mă refugiez atunci când realul mă apasă prea tare şi-n care să-mi ascund sufletul de fiecare dată când mi-e prea-ncărcat de concret. Un loc în care să mă pierd şi-n care să mă regăsesc ori de câte ori voi simţi nevoia să o fac.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s