…în contratimp prin viaţă…

1171967a07876b6b276b3a1edfc1cea2Totul mă oboseşte în ultima vreme şi parcă nu-mi mai găsesc loc pe nicăieri. Nimic nu mă mai mulţumeşte, nimic nu pare să-mi mai fie de-ajuns.

Mă oboseşte timpul care m-a lăsat, mi se pare, de foarte multă vreme deja în urma lui şi trece acum doar pe lângă şi prin mine, fără să ne mai lege ceva. Planuri, visuri, speranţe, niciunele nu par să se găsească în timpul acesta ce se petrece în jurul meu.

Mă oboseşte alergătura constantă prin viaţă, care m-a acaparat cu totul de la o vreme încoace şi de care nu mă pot desprinde oricât de mult aş încerca. Mă oboseşte că nu mai reuşesc să mă agăţ de nimic altceva în afară de fuga asta nebună în timpul căreia mă simt veşnic în contratimp. Fie că alerg după propriile-mi visuri şi dorinţe, fie că pur şi simplu încerc doar să-i fac faţă vieţii, parcă toate-s mult prea departe de mine iar eu, chiar dacă alerg cu înverşunare spre toate direcţiile prezentului, tot nu reuşesc să ajung ceva din urmă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s