Dor de toamnă

11865138_460509067486180_1930142061421115710_oAzi mi-e aşa…cu un dor ciudat. Un soi de dor care nu se abate asupra mea mai niciodată: mi-e cu dor de toamnă.
Mi-e dor de aerul răcoros şi de norii grei din unele zile, de soarele călduţ şi cerul senin din altele, dar mai ales mi-e dor de frunzele uscate trosnindu-mi sub paşi. Mi-e dor să merg pe stradă doar ca să le aud.

Mi-e dor să las în urmă graba verii, mi-e dor să am timp.
Timp să-mi încălzesc serile cu o cană aburindă cu ceai. Timp pentru ceasuri nenumărate pe care să le petrec pierdută printre rândurile vreunei cărţi. Timp să mă opresc ca să trag până la refuz în piept mirosul de ploaie şi să ascult zgomotul ritmic al picăturilor lovindu-mi în umbrelă ori în geamuri. Timp să mă aşez pe o bancă dintr-un parc oarecare doar pentru a mă uita-mprejur şi a analiza lumea până în cele mai mici detalii. Până la oamenii înşişi. Oameni pe care să-i observ în tihnă pierzându-se în marea de arămiu şi de alţi oameni, în care trăiesc şi păşesc dar despre care să nici nu pară a şti că există.

Foto © Daniel Grecu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s