Monolog (I) – Spre trecut NU

largeÎn viață cel mai ușor este să întorci spatele. Fără explicații. Fără cuvinte. Fără regrete. În viață cel mai ușor este să-i lași pe oameni privind în urma ta.

La fel de ușor în viață este să privești spre trecut. Aşa, ca și cum acolo ar fi tot frumosul din lume când, de fapt, acolo nu e nimic. Nu, în trecut nu este nimic, draga mea! Dacă ar fi fost ceva atunci ar fi ajuns în prezent mai mult decât un pumn de gânduri. Mai mult decât miile de ne-nțelesuri cu care te lupți de-atâta vreme.

Astăzi te rog ca, pentru ultima oară, să-ți îndrepți privirea spre înapoi. Dar s-o faci cu bună știință, nu la fel ca în celelalte dăți, obligată de tumultul sufletesc care te îneacă, și sigur vei descoperi că în trecut nu este nimic. Dacă ar fi fost ceva atunci ar fi ajuns în prezent mai mult decât un pumn de gânduri și mii de ne-nțelesuri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s