Despre oameni: nevoia de…rău

3b34cb5486eb55560c88de5626b21d0aSuntem atât de preocupaţi de tot ce nu-i bine: cu noi, cu alţii, oriunde şi oricând…
Atât de preocupaţi de parcă viaţa n-ar avea nimic frumos să ne ofere. De parcă n-ar exista în ea nici familie, nici prieteni, nici dorinţe şi nici visuri pe care să vrem să le vedem cu ochii.
Mă cutremur ori de câte ori observ cu câtă uşurinţă le condamnăm pe acestea din urmă la uitare dar cum niciodată nu abandonăm căutarea motivelor pentru care nu ne este bine.

Şi ce-ar fi dacă măcar un minut din zi l-am petrece căutând în jur ceva frumos? Zâmbetul unui copil sau privirile îndrăgostiţilor, un loc prin care trecem la un anumit moment al zilei sau cel în care ne retragem la sfârşitul ei…
Ce-ar fi? Probabil că ne-am simţi un pic mai bine, în ciuda a tot ceea ce merge prost. Dar suntem atât de obişnuiţi să nu ne fie bine că nici dacă frumosul din jurul nostru ar avea sisteme de alarmă tot nu l-am observa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s