Confesiuni (IV)

74d3f9f8ef43bdd3823f707c67f8b4d3Sunt omul amintirilor, omul care nu poate uita nimic dar, mai ales, pe nimeni. Sunt omul trecutului, a tot ce-a fost sau ar fi putut să fie. Din neîncredere mă pierd adesea de mine și de visurile mele și ca să mă regăsesc îmi trebuie o groază de timp.

Multă vreme m-am ascuns de ceilalți dar apoi am înțeles că nu pot trăi fără ei. Sufletul mi se lipea oricum mult prea tare de fiecare persoană în parte.

Cred că momentele în care simți că nu mai poți face nici măcar un pas sunt de fapt cele datorită cărora ajungi cel mai departe și merg prin viață convinsă de faptul că te ridici mai repede când cineva de lângă tine îți întinde mâna spunându-ți că poți s-o faci.

Depind de încurajări. Fără ele nu aș putea face mai nimic din tot ceea ce-mi doresc să realizez, iar pe lângă toate astea încă mai cred în prietenie sinceră, oameni buni și altruism. Știu sigur că există. Viaţa mă iubeşte suficient cât să am parte de ele destul de des încât să fiu convinsă de asta.

Anunțuri

2 gânduri despre „Confesiuni (IV)

  1. Faptul ca esti o persoana sensibila si minunata nu se datoreaza nici unei incurajari. E drept ca au contibutia lor. Dar neglijezi ceea ce e evident: ai puterea sa indraznesti sa fii tu. Ceea ce e minunat.:)

    Apreciază

    • Poate că ai dreptate, nu știu. Sufletește depind mult de ele totuși. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
      Bine ai venit în lumea mea!
      Sper să-ți placă. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s