Zori de zi

10920928_10203906256240805_4934143185275235427_nDimineaţa îmi simt cel mai bine firea oscilantă. Îmi dau seama că toată încrederea din ziua de ieri mi s-a scurs de tot din vene peste noapte. Ba chiar şi sufletul mi-l găsesc slăbit dimineţile, tras încoace şi-ncolo de speranţele pe care mă încăpăţânez să mi le fac şi să i le încredinţez noapte de noapte, dar în care nu mai cred în zori. Aşa că, de fiecare dată, la primele ore ale zilei trebuie să o iau de la capăt. Trebuie să reclădesc tot ceea ce noaptea dărâmă în mine.

…mai întâi închid ochii şi îmi imaginez că-mi stau în faţă mie însămi. Pe urmă mă cert. Mă cert pentru c-am uitat asta o dată în plus şi-mi strig că pot orice, că totul în viaţa mea depinde DOAR de mine. Iar pentru câteva momente reuşesc să mă şi conving că-i aşa. Dar în final ajung la aceeaşi concluzie: oricât de puternici am vrea să credem că suntem, oricâte dimineţi am petrece reparându-ne sufleteşte, de fapt vom căuta mereu pe alt(cineva) care să ne aducă aminte că putem.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s