Eu nu pot…

girlNu, eu nu pot. Nu știu cum se face. Nu știu cum se face să vezi oamenii răi. Nu știu nici măcar cum se face să-i vezi așa cum sunt…darămite cum se face să-i vezi răi. Nu, eu nu pot. Nu știu cum se face să le pui „eticheta” asta și să te comporți cu ei în consecință. Nu, eu nu pot. Nu știu cum se face să rănești cu intenție. Nu, eu nu pot. Nu știu cum se face să nu ierți. Eu nu pot să nu iert. Orice s-ar întâmpla…nu pot să nu iert. Durează, însă până la urmă tot se întâmplă. Nu, eu nu pot. Nu știu cum să nu găsesc circumstanțe atenuante oricui. Nu contează ce s-a întâmplat. Nu contează cât a durut.

Şi totuși, pentru a ni se vindeca sufletul, mintea are nevoie să înțeleagă. De fiecare dată când se întâmplă ca oamenii să-și dea jos masca, parcă mă doare mai tare mintea decât sufletul. Pentru că ea se zbate să înțeleagă. Și nu reușește…
La început mintea-mi gândește sub imperiul dezamăgirii. Bodogăne cu elan o vreme. Însă nici măcar în acele momente nu mă face să văd oamenii răi. Pe urmă, încearcă să se împace cu ideea și să se elibereze. Nu mai vrea să știe  nimic din ce-a fost. Însă după aceea îi revine nevoia de a înțelege clar totul. Și iar se zbate să o facă. Și iar nu reușește.

Aşa că, inevitabil, de fiecare dată când se întâmplă ca oamenii să-și dea jos masca, parcă mă doare mai tare mintea decât sufletul…pentru că ea îşi cere clipă de clipă dreptul de a înțelege.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s