În zile ca asta

1378002_171333706403719_1738354188_nÎn zile ca asta, când e de parcă toate amintirile se strâng și dau năvală peste întreaga mea lume, zdruncinând-o din temelii şi dezechilibrând-o iar până aproape de prăbușire, mi-e inevitabil să mă întreb cum să fac să uit atât de profund încât să nu mai rămână nici urmă din amintirile care încă mai bântuie pe unde nu le mai este locul? Unde mă pot ascunde eu de ele? Unde le pot ascunde pe ele de mine? În lume, în timp?

 

Lumea….nu ar putea înțelege că încă mai există. Legile ei nu i-ar permite. Termenele pe care le impune pentru uitare nu s-ar potrivi cu așa ceva. Prin urmare, îmi mai rămâne un singur aliat: TIMPUL. Despre timp se spune că este cel mai bun pansament pentru suflet. Dar nici măcar el nu poate face minuni. Nici măcar lui nu-i sunt caracteristice vindecările miraculoase… Aşa că, îi adaug un pic (mai multă) răbdare. Undeva trebuie să ducă și un amalgam de timp și răbdare, nu? La uitarea care să nu mai aibă nevoie de explicații pentru a surveni complet? Sper…

Anunțuri

2 gânduri despre „În zile ca asta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s