Despre pasiuni (I)

 

blonde-rock-girl-writingDouă carneţele dreptunghiulare cu foaie velină. Nu-mi mai aduc aminte dacă le-am găsit pe undeva sau dacă mi le-a dat o persoană anume. Însă ştiu sigur că eram în vacanţa de dinainte de începerea clasei a IX-a când, exact pe acele pagini,am aşternut pentru întâia dată cuvinte. Le scriam terorizată de ideea că altcineva în afară de mine le-ar putea citi vreodată şi ar putea râde de ele, ar putea să le găsească neplăcute într-un fel sau altul. 

S-a născut atunci, în acele carneţele, o povestioară. Am cerut cu sufletul îndoit o părere despre ea unei doamne care la rândul său publicase câteva cărţi şi nu ducea nici lipsă de cunoştinţe în domeniu, fiind o mare pasionată de literatură şi de scris. Iar impresia a fost, spre surprinderea mea, una plăcută. Încurajată, am decis să o duc, cu greu sufleteşte vorbind ca urmare a muntelui de îndoieli ce îmi apăsau atât mintea cât şi inima chiar şi în acel context încurajator, la cineva care să o bată la maşină. „E frumoasă, să ştii” mi s-a spus atunci. Dar mie nu mi se părea a fi. Niciodată, dar niciodată, nu a stat în spatele a ceea ce am scris ideea că ar fi ceva frumos. Singurul motiv pentru care am scris a fost acela că-mi place să o fac. Puţin mai târziu mi-am luat inima în dinţi şi aşa povestioara mea a ajuns în mâinile altei persoane. „Nu mi se pare că are ceva deosebit. Este plictisitoare, cu prea multe descrieri inutile”, mi-a spus doamna respectivă, profesoară de limba română de meserie, trântindu-mi foile înapoi în braţe. O văd şi acum urcând cu paşi grăbiţi treptele după asta. În acel moment am simţit cum toată încrederea se scurge din mine, de parcă cineva m-ar fi stors ca pe un burete ud. Se întâmplase exact lucrul de care mă temusem mereu. Chiar şi astăzi, după mulţi ani, aud cuvintele respective atunci când scriu. Şi sunt de ajuns să mă facă să privesc cu o doză imensă de scepticism fiecare literă pusă pe hârtie. Povestioara respectivă nu o mai am încă de atunci. Am făcut-o bucăţele în momentul în care am ajuns acasă în acea zi. Acum face doar parte din categoria textelor mele „pierdute”. Acelea de care mi se face atât de dor câteodată. 


Între timp am scris totuşi, cu intermitenţe, după tiparul creează şi distruge. Cuvintele acelea mă loveau fără echivoc de fiecare dată când îmi puneam în minte să scriu ceva, oricât de puţin. Apoi a venit o sugestie bizară, de la o persoană care nu mă cunoştea personal, dar care, prin nu ştiu ce minune, a citit câteva pagini ce supravieţuiseră miraculos obiceiului meu, şi pe care nu înţeleg nici până în ziua de azi cum de am îndrăznit să i le arăt. Aşa am primit şi am acceptat sugestia de a-mi pune cuvintele pe net, pe un blog. Am avut şi dintr-acestea câteva de-a lungul timpului dar şi ele au respectat acelaşi principiu conform căruia tot ceea ce scriam nu avea o viaţă prea lungă. 


Mă uimeşte curajul meu din ultima vreme de a-mi împărţi cuvintele fără rezerve. Mă mir de fiecare dată când reuşesc să câştig lupta cu mine însămi şi ajunge să mi se pară că ele MERITĂ văzute, citite şi de alţii, că pot transmite sensibilitate, emoţii, trăiri, că oamenii s-ar putea regăsi în ele. 


Sunt un om dependent de părerile celorlalţi. Într-o extraordinar de mare măsură. Însă, poate că odată cu trecerea anilor ne dăm seama că propriile noastre pasiuni, plăcerile noastre mărunte, cele fără de care n-am putea fi noi înşine, sunt mai importante decât părerea celorlalţi despre ele…

Anunțuri

2 gânduri despre „Despre pasiuni (I)

  1. Intr- o oarecare masura ma regasesc in cuvintele tale… mai ales in acestea in care scrii: ” Le scriam terorizată de ideea că altcineva în afară de mine le-ar putea citi vreodată şi ar putea râde de ele, ar putea să le găsească neplăcute într-un fel sau altul. ” Dar cu toate astea, am pasit cu sfiala si am continuat sa scriu… pas facut si de tine! Imi place cum scrii!

    Un 2015 plin de realizari in toate domeniile vietii !

    Apreciază

    • Da, este tare greu câteodată dar îmi place tare de tot. Cred că tocmai de asta am și avut curaj să o iau de la capăt online încă o dată. Deocamdată e bine. 🙂
      Mulțumesc pentru urări!Și dv să aveți un 2015 minunat! 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s